Erba Roberta (Geranium Robertianum L.) Năpraznic sau Iarba Sfântului Robert

Nome botanico: Geranium Robertianum L.

Nome comune: Erba Roberta

Conosciuta, nelle diverse zone d’Italia, anche con i nomi di “erba rossèra”, “cicuta rossa”, “roberziana”, “pizzu di cicogna”, “erba cimicina”,  l’Erba Roberta o il Geranio di San Roberto  (Geranium robertianum) è una pianta annuale annoverata nella famiglia delle Geraniaceae. (http://www.rimedinaturali.eu/2015/10/erba-roberta/)

L’Erba Roberta, Geranium Robertianum, cosí chiamata in onore di San Ruperto, vescovo di Strasburgo, vissuto nel VII secolo, che avrebbe avuto il merito di scoprirne le virtú emostatiche.  (http://www.viverelamontagna.ch/wp/magazine/?p=5633)

Descrizione: pianta erbacea, annuale ma spesso biennale, originaria nelle zone temperate di tutti i continenti, , in Italia è dappertutto, vegeta fino a 1600 mt, nei boschi ombrosi, su siepi, muri , lungo burroni, su terreni soffici , suoli azotati ed umidi. Fiorisce da Maggio a Ottobre . La sua raccolta richiede precauzioni essendo questa pianta quasi uguale nella forma delle foglie e nel loro odore sgradevole di cimice, (a causa del quale è detta anche erba “vomicina” o “cimicina”), alla velenosa cicuta. Ma l’Erba Roberta si contraddistingue per il fusto peloso, i fiori rosa, raramente anche bianchi ed i frutti secchi di forma allungata. Dal punto di vista officinale, viene utilizzata tutta la pianta.

 

Fonte immagine: wikipedia

Etimologia: Il nome del genere deriva dalla parola greca geranos = gru, con riferimento alla forma a becco dei sui frutti. È probabile che robertianum derivi dal latino ruber, rosso, a indicare gli stimmi che caratterizzano i fiori di questa pianta e il profilo rosso che circonda le sue foglie. Un’altra versione riconosce nel termine robertianum una deformazione di rupertianum per ricordare san Ruperto, vissuto nel VII secolo d.C . vescovo di Salisburgo, cui venne attribuito il merito di aver scoperto e diffuso le proprietà emostatiche di questa pianta, che utilizzava per curare le ferite.

Componenti principali: tannini con proprietà astringenti, diuretiche, antinfiammatorie, acido gallico ( rizoma), glucoside geranina ( con proprietà astringenti e antiemorragiche)

Proprietà e Rimedi:  l’intera pianta contiene una sostanza amara (la geranina, un olio essenziale), che conferisce il tipico odore, e notevoli quantità di tannino, che ne determinano l’azione astringente.

Uso interno:  da essa si ricavano infusi, tinture con proprietà astringenti, diuretiche, fluidificanti del sangue e lievemente ipoglicemizzanti. Si utilizza in caso di diarrea, edemi (ritenzione di liquidi) e come integratore nelle diete dei diabetici. Le forme più usate sono il decotto e l’olio essenziale:

Preparazioni: Per dosaggi e preparazioni personalizzate, consultare sempre il proprio medico.

Decotti: 20 gr di pianta per 1 litro di acqua. Se ne assumono da 3 a 4 tazze al giorno.

Uso esterno: si adopera in cataplasmi, grazie ai suoi principi attivi come resine, sostanze amare, vitamina C, tannini e oli essenziali; dimostra proprietà antiemorragiche e antinfiammatorie.

La pianta è utile anche contro affezioni oculari: irritazione, cisposi, congiuntivite, affezioni della bocca: stomatiti, faringiti, gengiviti. Eruzioni cutanee: (si usano le foglie fresche appena raccolte e applicate sulle parti da trattare): curano herpes, eczemi, infezioni della pelle

Curiosità: Da questa pianta si ricavano repellenti e coloranti, e l’odore particolare del suo fogliame riesce ad allontanare alcuni insetti parassiti dannosi per le piante ornamentali . La credenza popolare consigliava di tenere alcuni rametti di questo Geranium con due castagne d’india (frutti dell’ippocastano) negli armadi, per tenere lontane le tarme Nel dodicesimo secolo, Santa Ildegarda da Bingen proponeva molti medicamenti a base di Erba Roberta: questa Santa era nota per l’efficacia delle pozioni, sempre a base vegetale, che distribuiva ai pellegrini che affluivano a centinaia al suo convento. Un tempo, il decotto di Erba Roberta veniva impiegato per disinfettare la bocca e le gengive dei bovini colpiti dall’ afta epizootica, epidemia che decimava mandrie e greggi. Oggi viene impiegata per creare i cosiddetti “bordi misti”, elementi decorativi per giardini all’inglese, ideale per racchiudere e evidenziare con il suo colore, il tappeto verde centrale.

Bibliografia:
LANZARA P. Piante medicinali, Orsa Maggiore Editrice – 1997 ;
DELLA BEFFA M.T., Fiori di Campo, Istituto Geografico De Agostini 1999

Quanto riportato, è tratto da materiale di libera consultazione sul Web. Il Laboratorio d’Erbe Sauro non è responsabile della diffusione di informazioni che si rivelassero non rispondenti a verità o dell’uso improprio dei prodotti menzionati. Pertanto, la letteratura di cui sopra è da intendersi come approfondimento culturale: non sostituisce la diagnosi del medico, che si consiglia di consultare sempre, prima dell’assunzione di qualunque rimedio, soprattutto in presenza di patologie o disturbi contro i quali si stiano assumendo altri farmaci.

Fonte:  erboristeriasauro.it 

Năpraznic /  Iarba Sfântului Robert

Denumire științifică năpraznic: Geranium robertianum L.

Denumiri populare – română:   bănat, buruiană-de-săgetură/săgeţică, buruiene-de-roşeaţă, ciocul-berzei, iarba-pârciului/sângelui, închegătoare, mama-pădurii, năprasnică, năpraznică, năpraznic, piretrum, priboi, priboi-căpresc, solovârf, şovârf, ursan;

engleză: herb robertianum, St. Robert, Red Robin, Fox geranium, Bloodwort, Felonwort, Dragon’s blood;

franceză: grus, grue.

Deși e o plantă foarte puternică, Năpraznicul este aproape lipsit de reacții adverse.

Sfântul Robert a lăsat oamenilor, pe care i-a iubit atât de mult, o iarbă cu tulpini verzi-roșietice, cu flori roz-liliachii și un miros destul de greu, de sălbăticiune, cu care el facuse multe minuni terapeutice în timpul vieții: năpraznicul. Sfântul spunea despre aceasta iarbă că redă tinerețea și puterea, vindecă fără greș tumorile, ajută trupul și spiritul să lupte împotriva răului din interior și din exterior. 
De atunci, în limba franceză, la fel ca și în engleză, această plantă a fost denumită “iarba sfântului Robert”. Denumirea sa latină este Geranium robertianum, ea fiind răspândită din Europa, unde crește spontan, până în America și în Australia. 

Proprietăti terapeutice năpraznic: 

Intern:

– afrodiziac puternic (feminin, dar mai ales masculin), astringent şi antidiareic bun, antihemoragic bun, antispastic mediu-slab, antitumoral bun, diuretic mediu, emenagog bun (declanşează ciclul menstrual), emolient mediu-slab, hipotensiv slab, hipoglicemiant mediu-slab, reîntineritor puternic, revigorant puternic, depurativ mediu-slab, sudorific blând, diuretic mediu, stimulent şi reglator foarte bun al activităţii gonadelor, tonic general puternic.

Afecțiuni care se tratează cu năpraznic: boli tratate cu năpraznic: afecțiuni ale organelor genitale masculine și feminine, sterilitate, cancer uterin, afecțiuni renale, iritații oculare, herpes

Tratamente naturiste cu năpraznic:

– antiviral mediu (acţionează asupra virusului herpetic), astringent mediu, vulnerar bun.

– sterilitate masculină, impotenţă – pulbere de napraznic. Se ia o linguriţă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, în cure de lungă durată. în practică s-a dovedit a fi extrem de eficientă combinaţia de năpraznic cu rădăcină sau seminţe de brânca ursului. O reţetă populară indică pentru aceste cazuri şi consumarea unei linguriţe de suc proaspăt obţinut prin stoarcerea plantei, adăugată la ocană cu lapte.

– sterilitate feminină, frigiditate – pulbere de napraznic. Se ia o linguriţă de 4 ori pe zi, de obicei în asociere cu puţină scorţişoară pentru atenuarea mirosului care nu este foarte plăcut pentru femei.

– hemoragii uterine de diverse etiologii, dismenoree

– pulbere de napraznic – se administrează câte o jumătate de linguriţă de pulbere de napraznic din 2 în 2 ore în primele 3 zile ale tratamentului, după care se administrează de 4 ori pe zi.

– tumori benigne cu localizări diverse – ceai de napraznic si alte plante. Se beau 2-3 căni pe zi în cure de 3 luni, cu pauză de 1-2 luni.

– adjuvant în cancer – pulbere de napraznic. Se administrează o linguriţă de 4 ori pe zi în cure de 6 luni. Efectele cele mai pregnante s-au observat în cancerul uterin, dar planta poate fi folosită ca adjuvant şi în cazurile decancer mamar, pulmonar, intestinal sau cu alte localizări.

– diaree, inflamaţii ale intestinului – ceai de napraznic (2-3 linguriţe Ia cană). Se beau 2-3 căni pe zi. Are un efect de precipitare a proteinelor toxice din intestin, ceea ce determină un efect foarte rapid de diminuare a inflamaţiei şi de distrugere a microorganismelor de la acest nivel.

– nefrită, cistită (inclusiv cea însoţită de sângerări) – ceai de napraznic si alte plante. Are efect cicatrizant şi stimulent imunitar local. Este foarte bine să fie asociată cu plante antisepticeurinare mai puternice: merişor, tinctură de ienupăr, tinctură de răşină de pin

– iradiere, sechele după iradiere – se ia o linguriţă de năpraznic de 4-6 ori pe zi. Are efect adjuvant.

– iritaţii oculare, oboseală oculară – cataplasmă pe ochi. Se menţine 30 de minute.

– herpes cu diverse localizări – cu ceai de napraznic si alte plante foarte concentrat (5 linguriţe lacană) se fac spălaturi şi se pun comprese.

Mod de preparare năpraznic

– cel mai eficient este folosirea puberei de năpraznic. Aceasta se face cu ajutorul râşniţei de cafea. Se va lua 1-2 linguriţe de 3 ori pe zi, în special în afecţiunile grave. Se poate face acest lucru o perioadă mai lungă fără efecte secundare. Este foarte util în special în afecţiuni cancerigene.

– se vor pune 2 linguriţe de napraznic la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore după care se va strecura. Separat se va face din 2 linguriţe de plantă un infiltrat. Acesta se va pune în 250 ml de apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute, după care se va strecura. După ce acesta se mai răceşte se amestecă cu primul preparat şi se consumă în cursul unei zile.

 tinctură de napraznic – se vor pune 50 g de plantă mărunţită sau chiar transformată în praf într-o sticlă. Peste acesta se va pune alcool alimentar de 70°. Se va ţine apoi timp de 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi, pentru a se extrage principiile active din plante. Se va strecura după această perioadă.

Se va putea lua câte o linguriţă din tinctură de 3-4 ori pe zi diluată cu apă. Este bine ca aceasta să se ia înainte de mese.

Sursa:  ziarulevenimentul.ro 

Vezi și http://www.formula-as.ro/2010/911/medicina-naturii-44/o-iarba-de-leac-enigmatica-napraznicul-12257

Pdf:  Iarba Sfântului Robert – NĂPRAZNICUL – Medicina naturii – Numarul 1234 – Formula AS 

sau, link: http://www.formula-as.ro/2016/1234/medicina-naturii-44/iarba-sfantului-robert-napraznicul-21266

Geranium Robertianum L.

Descriere – erbacee anuala; tulpina ramificata, rosietica, 30-40 cm. Radacina fibroasa. Funze verzi, 6 cm lungime, opuse; limb palmat-sectat. Tulpina si frunzele sunt acoperite cu peri foarte fini. Flori roz-deschis, 1,5 cm diametru, grupate cate 2-4 la axila frunzelor; caliciu cu 5 sepale, paros; 5 petale rotunde, fiecare petala prezinta trei dungi albe; 10 stamine. Infloreste in mai-octombrie. Capsula oblunga, 2,5-3 cm lungime; contine 5 seminte. Seminte elipsoidale, varf si baza obtuze, suprafata slab reticulata, brun inchise. 2n = 84

Rata de crestere – repede.

Cerinte – prefera expozitii partial-umbrite, umbrite si soluri umede.

Creste bine in conditii sub-tropicale, daca se umbreste pe timpul veri.

Propagare – prin seminte, imediat dupa maturare. Se seamana la 2,5 cm distanta intre seminte, in sol bogat, acid, umed, la umbra sau semi-umbra, protejate de vanturile puternice.

Boli si daunatori – afide.

Parteneri naturali si de gradina – FilipendulaPulmonaria officinalisPrimula veris.

Proprietati si Utilizari – contine uleiuri volatile, taninuri, vitamina A, vitamina B, vitamina C, calciu, magneziu, iron, fosfor. Are actiuni astringente, antibiotice, antiviral, tonic, diuretic, digestiv, sedativ, antioxidant.

Radacinile se recolteaza in mai; infuzie din 2-4 g in 100 ml apa, 2-5 linguri pe zi. Partile aeriene inflorite, si frunzele recoltate vara si uscate; infuzie din 2-3 g in 100 ml apa.

Se presupune ca numele vine de la sfantul Robert, care este amintit in Sancti Ruperti Herba. Sf. Robert a folosit aceasta specie pentru a vindeca răni.

Intr-o legenda islamica geranium apare ca un dar de la Alah.

In limbajul florilor inseamna preferinta, prietenie adevarata.

Bibliografie

Bobby J. Ward – A Contemplation upon Flowers: Garden Plants in Myth and Literature – Timber Press, 1999C.P. Khare – Indian Medicinal Plants – Springer, 2008Jo Ann Gardner – Herbs in Bloom: A Guide to Growing Herbs as Ornamental Plants – Timber Press, 2005Marcel Lavabre – Aromatherapy Workbook – Healing Arts Press, 1996P.Dee Boersma, S.H.Reichard, A.N. Van Buren – Invasive Species in the Pacific Northwest – University of Washington Press, 2006Vat Bojnanska, Agaita Fargasovai – Atlas of Seeds and Fruits of Central and East-European Flora: The Carpathian Mountains Region – Springer, 2007
Vezi și Geraniacee
Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione /  Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione /  Modifica )

Connessione a %s...